A R H I E P I S C O P I A  T O M I S U L U I

Facultatea de Teologie Ortodoxă

Universitatea „OVIDIUS” Constanța

 

 

Simpozionul internațional

 

„Simbolul de credință Niceo-Constantinopolitan

- sinteză a învățăturii creștine și temei al spiritualității noastre”

 

2 – 3 noiembrie 2010

Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”

Vatra-Dornei

 

            Crezul Niceo-Constantinopolitan sau „Simbolul credinței” ortodoxe este textul de credință prin excelență al creștinismului, deoarece a reușit să reconcilieze concepția monoteistă cu concepția trinitară. Compunerea mărturisirii statornicite la Niceea în anul 325 de către Sinodul I ecumenic, completată apoi și dezvoltată de către Sinodul II ecumenic de la Constantinopol din anul 381, conform Tradiției, este legată de învățăturile greșite ariene și semiariene despre dumnezeirea lui Iisus Hristos și a Sfântului Duh. Neputând să pună de acord, pe de o parte adevărul că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu cu adevărul despre nașterea lui din veci, iar pe de altă parte, deoființimea lui cu nașterea fără să ia o parte din Tatăl, preotul Arie din Alexandria le-a tăgăduit pe amândouă, pretinzând că a fost un timp când El nu era și că prin formula deoființă, se introduce împărțirea ființei divine, în chip gnostic. Apoi, el învăța că Iisus Hristos a fost supus voinței și hotărârii lui Dumnezeu, fiind creatură și cea dintâi făptură, prin care toate s-au făcut. În sfârșit, după fire, El este schimbător, dar, din pricina liberei lui străduințe în bine, a devenit, din punct de vedere moral, prin voința sa, neschimbător și nestricăcios. Sinodul din Constantinopol, a cărui necesitate fusese reclamată de mari personalități ale Bisericii primare precum Sf. Atanasie cel Mare, Sf. Vasile cel Mare ori Sf. Grigorie de Nazianz, își propunea să facă față complicațiilor hristologice izvorâte din arianismul ce continua să se răspândească, ca și din alte fenomene care atacau credința și unitatea ortodoxă (apolinarismul), să respingă și să combată noua erezie pnevmatomahă a lui Macedonie, să formuleze și să proclame într-o formulă clară și concisă credința și învățătura ortodoxă, să combată erorile condamnabile și ereziile, să impună ordinea și disciplina în Biserică și prin consacrarea de fapt a Sinodului ecumenic ca arbitru în materie de credință, să înfrâneze și să pedepsească abuzurile și să fixeze limitele jurisdicțiilor ecleziale locale, și, în fine, să întemeieze și să facă cunoscut locul instituțional al Bisericii din Constantinopol în cadrul administrativ al Orientului prin anumite canoane.

Sinodul II ecumenic și hotărârile sale dogmatice și canonice sunt de o importanță creștină universală și numai pe fundamentul solid al acestui Sinod ecumenic Bisericile pot exprima voința lor proprie de a crește împreună spre o comunitate deplină și întreagă. Sinodul II ecumenic este acela care ne-a dat Simbolul Niceo-Constantinopolitan, ca fundament al unității creștine și normă pentru mișcarea ecumenică însăși. El impune astăzi Bisericilor și creștinilor nu numai să-și amintească de o formulă de credință care este în vigoare de șaisprezece secole în Biserică, ci să facă mai prezent în sufletul nostru, în rugăciunea și reflexia noastră, pe Cel ce este dătătorul de viață, adică pe Duhul Sfânt, cea de-a Treia Persoană a Sfintei Treimi, care este sufletul și viața Bisericii lui Hristos, coborându-se de la Tatăl prin Hristos Capul Bisericii, în ea și în mădularele ei. Duhul Sfânt continuă să reverse viața lui Dumnezeu în Biserică și s-o susțină pe drumurile sfințeniei și iubirii.

Mărturisirea hristologică presupune totdeauna mărturisirea completă trinitară. Aceasta nu apare ca o încoronare a unei evoluții progresive, ci este subânțeleasă chiar de la început. Desigur, în Simboluri, hristologia este partea cea mai dezvoltată, deoarece hristologia răspunde faptului central al întrupării, care ne aduce revelația deplină. Dar formula trinitară, ajungând dominantă, reînviază particularitățile locale ale vechilor formule și arată norma. Teologia răsăriteană afirmă în doxologiile și în liturghia sa predominarea clară a numelui Sfintei Treimi. Durerile vieții creștine nu se opresc nici la Hristos, nici la Duhul Sfânt ci, așa cum spunea Paul Evdokimov, „sunt duse mai departe înaintea Tatălui, acesta fiind sensul precis al « memorialului » liturgic” (Paul Evdokimov - „Ortodoxia”).

            Există fără îndoială în ceea ce privește Simbolul de credință Niceo-Constantinopolitan o dimensiune liturgică de importanță excepțională. Cu atât mai mult cu cât astăzi se discută la nivel ecumenic acceptarea reciprocă a Tainei Sf. Botez, care include mărturisirea de credință; un prim pas fiind făcut în această privință de cele 30 de Biserici creștine din Germania – între care și Biserica Ortodox㠖 care au semnat un document pri care își recunosc reciproc Botezul în numele Sfintei Treimi. În perspectiva împlinirii a 30 de ani de la elaborarea Documentului de Lima (BEM, 1982), dezbaterile având ca temă Crezul vor putea constitui un prilej de limpezire a multor controverse trinitare, hristologice și ecleziologice de interes ecumenic, dar și a acelora legate de Botez și Euharistie. În acest sens, lipsa unei contribuții venite din partea Bisericilor Ortodoxe ar putea însemna o nefericită ratare a unei imense șanse de depășire a crizei ecumenice prin care trece creștinătatea. Numai acest aspect și ar fi de ajuns pentru a ne da seama că discutarea rolului pe care îl are simbolul niceo-constantinopolitan în afirmarea unității de credință în Dumnezeu cel unu închinat în trei persoane este mai mult decât o prioritate panortodoxă și ecumenică.

Dar Crezul nu este doar un simplu act de cult; este rugăciune, este doxologie, este afirmarea prezenței lui Dumnezeu în mijlocul celor mulți adunați în numele Lui. Crezul nu este doar o sinteză a dogmelor fundamentale de credință ori un rezumat al doctrinei care distinge creștinismul de alte religii, ci o expresie autentică a credinței Bisericii universale. Asumarea sa întărește apartenența la marea familie spirituală a creștinității, apartenență sincronică și diacronică, prcum și nădejdea în aceeași Împărăție cerească la care suntem chemați. Putem spune așadar, că distingem cu precădere câteva direcții definitorii pentru simpozionul pe care îl organizăm la sfârșitul lunii septembrie din acest an la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” de la Vatra Dornei: dogmatică, canonică, istorică, liturgică și misionară.

Nădăjduind că veți răspunde pozitiv invitației noastre, ne exprimăm convingerea că astfel de dezbateri la nivelul facultăților de teologie vor spori șansele de a identifica noi căi de afirmare a contribuțiilor ortodoxe la întărirea unității spirituale a Europei. Nu în ultimul rând, centralitatea lui Iisus Hristos, Logosul divin, creatorul și Mântuitorul lumii – afirmată apăsat în Simbolul Niceo-Constantinopolitan – poate oferi noi și surprinzătoare căi de dialog cu filozofia și cultura contemporană, într-un timp când neognosticismul se arată din ce în ce mai agresiv și mai provocator la adresa Bisercii creștine.

 

          

Organizatori:

Pr.Prof univ.dr. Vasile Nechita

Pr. Prof univ.dr. Adrian Niculcea

Prof.univ.dr. Răzvan Ionescu

 

 

Detalii organizatorice:

 

Luni 1 noiembrie – sosire Vatra Dornei.

Marți 2 și Miercuri 3 noiembrie – comunicări și dezbateri în cadrul simpozionului.

Joi 4 noiembrie – Pelerinaj la mănăstirile și bisericile cu frescă exterioară din Bucovina: Humor, Voroneț, Arbore, Moldovița, Sucevița.

 

Arhiepiscopia Tomisului și Facultatea de Teologie Ortodoxă asigură cazare și masă pe toată durata șederii la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” de la Vatra Dornei și suportă cheltuielile legate de transport, inclusiv ale oaspeților care sosesc din străinătate. Aceștia din urmă sunt rugați ca odată cu confirmarea de participare (1 martie 2010) să ne trimită data la care doresc să se întoarcă acasă ca și o copie a paginii cu datele de pe pașaport (prin fax sau e-mail) pentru a putea să le transmitem din vreme biletul de avion dus-întors.

 

Vă rugăm confirmați participarea dumneavoastră până cel mai târziu 25 octombrie 2010.

 

Vă rugăm deasemenea să trimiteți titlul comunicării dumneavoastră până la 25 octombrie 2010 și rezumatul în lb. engleză sau lb. franceză în format Word (6 pagini, Times New Roman, 12pt, 1.5 space) până la  1 noiembrie 2010. În cadrul simpozionului, fiecărei comunicări îi sunt acordate 15 minute plus 10 pt. discuții. Până la sfârșitul anului 2010 textele integrale vor fi reunite și publicate într-un volum ce va fi remis la data apariției fiecărui invitat în parte.

 

Invitații din România vor susține comunicarea în limba română (ca și textul integral pentru volum), dar rezumatul în lb. engleză este necesar pt. a ușura astfel comunicarea cu oaspeții noștri de peste hotare, iar invitații din străinătate vor susține comunicarea în lb. engleză sau lb. franceză. De asemeni discuțiile pe marginea lucrărilor vor fi în lb. engleză și franceză.